prorocsubstantiv
pro-roc
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care, potrivit credințelor religioase, este aleasă de divinitate pentru a transmite oamenilor mesajul sau voința acesteia; profet.
„În Vechiul Testament, prorocul Isaia a vestit venirea Mântuitorului."
substantiv masculin
2Persoană care prevede sau prezice evenimente viitoare; vizionar.
„Unii îl considerau un proroc al vremurilor moderne, anticipând marile schimbări tehnologice."
Gramatică
Formă veche și literară pentru 'profet'. Se folosește mai ales în texte religioase sau arhaice. Pluralul este 'proroci', iar forma articulată hotărât este 'prorocul'.
Expresii și locuțiuni
nici un proroc nu este bine primit în patria lui — O persoană valoroasă nu este apreciată de cei din jurul său, ci mai degrabă de străini.
Etimologie
Din slavonă (veche) 'prorokŭ', care provine din grecescul 'prophētēs' (προφήτης), însemnând 'interpret al voinței divine'.
Se scrie corect: Se scrie 'proroc', nu 'prorok' sau 'proroc' cu 'k'. Atenție la forma de plural: 'proroci', nu 'prorocii' (cu doi 'i' doar la articulat: 'prorocii').