pronumesubstantiv
pro-nu-me
Definiții
substantiv neutru
1Parte de vorbire care ține locul unui substantiv, arătând persoana, lucrul sau ideea fără să o numească direct.
„În propoziția „Ea citește o carte”, cuvântul „ea” este un pronume."
Gramatică
Se declină ca un substantiv neutru; are forme pentru toate cazurile (nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ).
Sinonime
substitutînlocuitor
Expresii și locuțiuni
pronume personal — Pronume care indică persoana care vorbește, căreia i se vorbește sau despre care se vorbește (eu, tu, el etc.).
pronume reflexiv — Pronume care arată că acțiunea se reflectă asupra subiectului (mă, te, se etc.).
Etimologie
Din latină pronomen, prin franceză pronom.
Se scrie corect: Se scrie „pronume”, nu „pronume” cu „m” dublu; atenție la forma articulată „pronumele”.