1Despre un cuvânt sau o formă gramaticală care se leagă de cuvântul următor, formând o unitate de accent, dar care nu are accent propriu (ex: 'l' în 'l-am văzut').
„În limba română, pronumele neaccentuate sunt proclitice când stau înaintea verbului."
Gramatică
Gen
masculin
Număr
singular
Plural
proclitici
Articulat
procliticul
Adjectiv invariabil în feminin (proclitică), folosit și ca substantiv neutru (procliticul).