priponsubstantiv
pri-pon
Definiții
substantiv neutru
1Țăruș sau par bătut în pământ de care se leagă un animal (cal, vacă etc.) ca să pască într-un loc anumit.
„Ciobanul a bătut un pripon în pajiște și a legat mânzul de el."
substantiv neutru
2Locul unde este legat animalul de pripon; pășune limitată de lungimea frânghiei.
„Iarba de la pripon era deja mâncată, așa că a mutat calul."
Gramatică
Pluralul este 'pripoane' (nu 'priponi'). Se folosește frecvent în contexte rurale și pastorale.
Expresii și locuțiuni
a fi la pripon — a fi legat, a nu avea libertate de mișcare (adesea figurat)
Etimologie
Din bulgară 'pripon' sau din slavă, cu sensul de 'legătură'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'p': pripon, nu 'prepon'.