pripășiverb
pri-pă-și
Definiții
verb reflexiv
1a ajunge undeva fără să fi fost chemat sau fără să fie dorit, a se stabili într-un loc străin, de obicei din nevoie sau întâmplare
„S-a pripășit în sat după război și a rămas acolo toată viața."
verb reflexiv
2a se ascunde sau a se adăposti undeva, de obicei pentru a scăpa de o primejdie
„Pisica s-a pripășit sub pat când a auzit tunetul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv. Se conjugă: eu mă pripășesc, tu te pripășești, el se pripășește. Participiul: pripășit.
Sinonime
a se aciuiaa se stabilia se adăpostia se ascunde
Expresii și locuțiuni
a se pripăși pe capul cuiva — a veni să stea la cineva fără să fie invitat, devenind o povară
Etimologie
Din slavă (veche) 'pripašiti' sau din bulgară, cu sensul de 'a se așeza, a se stabili'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p': pripăși, nu 'pripasi'. Atenție la diacritice: pripăși, nu pripăși cu 'â' greșit.