pricinuitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › pricinuitor

pricinuitorsubstantiv

pri-ci-nu-i-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană sau lucru care provoacă, cauzează sau produce ceva (de obicei ceva negativ, ca o pagubă, o suferință sau un necaz).

„Pricinuitorul accidentului a fugit de la locul faptei."

adjectiv

2Care aduce sau cauzează un rău, o daună sau o neplăcere.

„Vântul puternic a fost pricinuitorul pagubelor din grădină."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

pricinuitori

Articulat

pricinuitorul

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forma feminină: pricinitoare. Verb de bază: a pricinui (conjugarea a IV-a).

victimăpăgubaș suferind

a fi pricinuitorul unui necaz — a fi cauza unei probleme sau a unei suferințe

Din verbul a pricinui (derivat din slavona veche 'pričiniti' – a cauza) + sufixul -tor.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ci' după 'pri', nu 'pri-cu-ni-tor'. Atenție la grupul 'ci' din mijloc: pricinuitor, nu pricunitor.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.