pricinăsubstantiv
pri-ci-nă
Definiții
substantiv feminin
1Cauză, motiv, temei pentru care se întâmplă ceva.
„Nu știu care a fost pricina certurii lor."
substantiv feminin
2Neînțelegere, ceartă, conflict între persoane.
„Copiii s-au bătut dintr-o pricină măruntă."
substantiv feminin
3Persoană sau lucru care provoacă o situație neplăcută (în expresii).
„El este pricina tuturor necazurilor noastre."
Gramatică
Se folosește frecvent în construcții ca 'din pricina' (din cauza) sau 'fără pricină' (fără motiv).
Sinonime
cauzămotivtemeiceartăconflict
Expresii și locuțiuni
din pricina — din cauza, datorită (cu sens negativ)
fără pricină — fără motiv, nejustificat
a avea pricină cu cineva — a fi în conflict cu cineva
Etimologie
Din slavă veche 'pričina' (cauză, motiv).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'i' după 'r': pricină, nu 'pricină' cu 'ci' dublu. Atenție la diacritice: ă final.