1Persoană care suferă de prezbitism, adică vede bine obiectele îndepărtate, dar are dificultăți în a vedea clar obiectele apropiate, din cauza scăderii elasticității cristalinului (de obicei la vârsta înaintată).
„Bunicul meu este prezbit și folosește ochelari pentru citit."
adjectiv
2Care suferă de prezbitism; cu vedere îndepărtată bună, dar cu vedere apropiată deficitară.
„O persoană prezbită întinde brațul ca să citească eticheta unui produs."
Gramatică
Gen
masculin
Număr
singular
Plural
prezbiți
Articulat
prezbitul
Adjectivul se acordă în gen și număr: prezbită (feminin singular), prezbite (feminin plural), prezbiți (masculin plural).