premergeverb
pre-mer-ge
Definiții
verb intranzitiv
1A merge înaintea altcuiva, a preceda pe cineva sau ceva în spațiu sau în timp.
„În procesiune, premergea preotul cu crucea."
verb intranzitiv
2A se întâmpla sau a exista înaintea unui eveniment, a fi anterior.
„Discuțiile premerg semnării contractului."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (premerge, premerg, premerge, premergem, premergeți, premerg). Participiul: premers. Gerunziu: premergând.
Expresii și locuțiuni
a premerge cuiva — a merge înaintea cuiva, a-l conduce
Etimologie
Din latină praemergere (a merge înainte), format din prae- (înainte) + mergere (a merge).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'r', nu 'premarge'. Atenție la diacritice: premerge, nu premerge.