predicatsubstantiv
pre-di-cat
Definiții
substantiv neutru
1Partea principală de propoziție care arată ce face subiectul, ce i se întâmplă sau cum este el.
„În propoziția „Maria citește o carte”, predicatul este „citește”."
substantiv neutru
2În logică, ceea ce se afirmă sau se neagă despre subiectul unei judecăți.
„În propoziția „Toți oamenii sunt muritori”, predicatul este „sunt muritori”."
Gramatică
Este un substantiv comun, nearticulat în forma de bază. Pluralul este „predicate”. Se folosește frecvent în gramatică și logică.
Sinonime
verb predicativparte de propoziție
Expresii și locuțiuni
predicat verbal — Predicatul exprimat printr-un verb la mod personal.
predicat nominal — Predicatul alcătuit dintr-un verb copulativ și un nume predicativ.
Etimologie
Din franceză prédicat, latină praedicatum (ceea ce se afirmă).
Se scrie corect: Se scrie cu „e” după „pr”, nu cu „i”: predicat, nu „pridicat”. Atenție la plural: predicate, nu „predicaturi”.