precursorsubstantiv
pre-cur-sor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană sau lucru care precede pe altul în timp, pregătind apariția sau dezvoltarea acestuia; înaintaș.
„Gânditorii antici au fost precursorii științei moderne."
substantiv masculin
2În știință, substanță sau element care stă la baza formării unei alte substanțe.
„Aminoacizii sunt precursorii proteinelor."
Gramatică
Substantiv masculin cu pluralul 'precursori'. Se folosește și ca adjectiv (ex: 'o idee precursore'), dar mai rar.
Expresii și locuțiuni
a fi precursorul — a deschide calea, a pregăti terenul pentru ceva nou
Etimologie
Din franceză précurseur, latină praecursor, de la praecurrere (a alerga înainte).
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' în mijloc, nu 's' simplu: precursor, nu 'precursar' sau 'precursur'.