preceptsubstantiv
pre-cept
Definiții
substantiv neutru
1Regulă de conduită, îndrumare morală sau principiu de bază care călăuzește acțiunile și comportamentul cuiva.
„Unul dintre preceptele morale ale școlii este respectul față de ceilalți."
substantiv neutru
2Învățătură sau poruncă dată de o autoritate, mai ales în domeniul religios sau juridic.
„Preceptele biblice îi îndeamnă pe oameni să fie cinstiți și iubitori."
Gramatică
Substantiv neutru, pluralul este 'precepte'. Se folosește frecvent în contexte morale, religioase sau filosofice.
Antonime
excepțiedezordinehaos
Expresii și locuțiuni
precept moral — Regulă de comportament bazată pe principii etice.
Etimologie
Din latină 'praeceptum' (învățătură, poruncă), derivat din verbul 'praecipere' (a învăța, a porunci).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'e', nu cu 'ch' – forma corectă este 'precept', nu 'prechept'.