praștiesubstantiv
praș-ti-e
Definiții
substantiv feminin
1Unealtă simplă, formată dintr-o curea sau o sfoară cu o pungă la mijloc, folosită pentru a arunca pietre sau alte proiectile.
„Copiii foloseau o praștie ca să arunce pietre în țintă."
substantiv feminin
2Jucărie pentru copii, construită dintr-o furcă de lemn cu o bandă elastică, cu care se aruncă pietricele sau alte obiecte mici.
„Băiatul și-a făcut o praștie dintr-o creangă și o bandă de cauciuc."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'prăștile'. Se folosește și varianta 'prăștie' în unele regiuni.
Expresii și locuțiuni
a trage cu praștia — a arunca proiectile cu ajutorul praștiei; figurat, a critica pe cineva de la distanță
Etimologie
Din slavă (veche) 'prašta' sau din greacă 'sphendonē', prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie 'praștie', cu 'ș' și cu 'ie' la final, nu 'prastie' sau 'praștie' cu 'i' dublu.