practicaverb
prac-ti-ca
Definiții
verb tranzitiv
1a aplica în mod concret cunoștințele teoretice, a exersa pentru a dobândi deprinderi
„Practică pianul în fiecare zi pentru a deveni mai bun."
verb tranzitiv
2a exercita o meserie sau o activitate în mod obișnuit
„El practică medicina de zece ani."
verb tranzitiv
3a desfășura o activitate sportivă sau un hobby în mod regulat
„Practică înotul de la vârsta de cinci ani."
Gramatică
Plural
practicăm (indicativ prezent, pers. 1 pl.)
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a 3-a singular: practică. Participiul: practicat. Gerunziul: practicând.
Expresii și locuțiuni
a practica un sport — a face în mod regulat un sport
a practica prețuri mici — a vinde la prețuri mici, a oferi prețuri avantajoase
Etimologie
Din franceză pratiquer, latină practicare, din greacă praktikos.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'p', nu 'practica' cu 'c' dublu sau 'practică' cu 'ă' la final când este verb la persoana a 3-a singular (el practică). Atenție la accent: practicá (verb) vs práctica (substantiv, forma articulată).