poterăsubstantiv
po-te-ră
Definiții
substantiv feminin
1În trecut, corp de oameni înarmați care urmărea și prindea hoții sau răufăcătorii; poliție rurală sau de județ.
„Poterile au pornit în urmărirea tâlharilor prin pădure."
Gramatică
Se folosește mai ales la plural, cu sens colectiv.
Sinonime
polițiejandarmiurmăritori
Expresii și locuțiuni
a porni potera — a începe urmărirea cuiva, a porni în căutarea unui fugar
Etimologie
Din slavă (potera), însemnând urmărire, goană.
Se scrie corect: Se scrie cu â? Nu, se scrie poteră cu ă la final, nu potera fără diacritice.