porumbelsubstantiv
po-rum-bel
Definiții
substantiv masculin
1Pasăre domestică sau sălbatică, cu corpul îndesat, capul mic și gâtul scurt, cunoscută pentru ciripitul caracteristic și pentru capacitatea de a se întoarce acasă de la distanțe mari.
„Porumbelul a zburat pe pervazul ferestrei."
substantiv masculin
2Simbol al păcii și al iubirii, adesea reprezentat în artă și literatură.
„În desenul meu, porumbelul ține o ramură de măslin în cioc."
Gramatică
Formează pluralul cu sufixul -i: porumbei. Articulat hotărât singular: porumbelul; plural articulat: porumbeii. Este un substantiv comun, numărător.
Expresii și locuțiuni
porumbel călător — Porumbel dresat să se întoarcă acasă de la distanțe mari, folosit pentru transmiterea de mesaje.
a fi porumbel (fig.) — A fi o persoană blândă, pașnică.
Etimologie
Din latină palumbellus, diminutiv al lui palumbes (porumbel sălbatic).
Se scrie corect: Se scrie porumbel, nu porumbel sau porumbeu. Atenție la grupul -mb-: porumbel, nu porumvel.