pontifsubstantiv
pon-tif
Definiții
substantiv masculin
1Titlu dat în Roma antică preoților care supravegheau cultul religios; în prezent, folosit mai ales pentru Papa (episcopul Romei) ca șef al Bisericii Catolice.
„Pontiful a adresat un mesaj credincioșilor din întreaga lume."
substantiv masculin
2Figurat: persoană cu autoritate supremă într-un domeniu, considerată o sursă de învățătură sau de decizii.
„El era considerat pontiful criticii literare românești."
Gramatică
Formează pluralul cu terminația -i; articolul hotărât la singular este 'pontiful'.
Sinonime
papasuveran pontifarhiereuprelat
Expresii și locuțiuni
Suveranul Pontif — Titlu oficial al Papei, capul Bisericii Catolice.
Etimologie
Din latină 'pontifex' (literal 'constructor de poduri'), prin franceză 'pontife'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' la final, nu 'v' – 'pontif', nu 'pontiv'.