pontatorsubstantiv
pon-ta-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care ține evidența orelor de muncă ale angajaților, de obicei într-o fabrică sau întreprindere.
„Pontatorul a notat întârzierile muncitorilor în registru."
Gramatică
Formă feminină: pontatoare (rar folosită).
Sinonime
cronometrorcontrolor de timp
Etimologie
Din franceză pointeur, prin intermediul verbului a ponta (a marca punctele).
Se scrie corect: Se scrie pontator, nu pontator sau pontator. Atenție la dubla consoană? Nu, doar o singură 't'.