pontsubstantiv
pont
Definiții
substantiv neutru
1Informație utilă sau sugestie practică, adesea secretă, care ajută la rezolvarea unei probleme sau la obținerea unui avantaj.
„Mi-a dat un pont despre cum să rezolv exercițiul la matematică."
substantiv neutru
2În limbajul elevilor, indiciu sau răspuns dat cu anticipație la un test sau examen.
„Profesorul ne-a dat un pont că tema de la bacalaureat va fi despre poezia lui Eminescu."
Gramatică
Substantiv de origine recentă, folosit frecvent în limbajul colocvial. Pluralul este 'ponturi', iar articulat hotărât este 'pontul'.
Sinonime
indiciusugestiesfatrecomandareinformație
Expresii și locuțiuni
a da un pont — a oferi o informație utilă sau un sfat practic
a avea ponturi — a deține informații avantajoase sau secrete
Etimologie
Din franceză 'ponte' (pariu, miză) sau din argoul școlar, posibil din latină 'pons' (punte), cu sensul de 'legătură' sau 'sugestie'.
Se scrie corect: Se scrie 'pont', nu 'pount' sau 'pant'. Atenție la plural: 'ponturi', nu 'ponti'.