ponor - definiție, sinonime, exemple

DEX › ponor

ponorsubstantiv

po-nor

Definiții

substantiv neutru

1Formă de relief carstic, reprezentând o depresiune închisă, în care se pierd apele de suprafață printr-o doline sau o peșteră.

„Apa din pârâu dispare într-un ponor adânc, apoi reapare mai departe."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

ponoare

Articulat

ponorul

Pluralul poate fi și 'ponori' (rar). Este un termen geografic specific carstului.

dolinăprăpastie abruptgroapă carstică

a se pierde ca apa în ponor — a dispărea fără urmă, a se risipi în zadar

Din slavă (probabil bulgară) 'ponor' (prăpastie, abis), înrudit cu verbul a se prăbuși.

Se scrie corect: Se scrie 'ponor', cu 'o' în prima silabă, nu 'pănor' sau 'ponur'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.