poncifsubstantiv
pon-cif
Definiții
substantiv neutru
1Idee, expresie sau procedeu artistic lipsit de originalitate, folosit în mod repetat și devenit banal.
„Finalul filmului a fost un poncif: eroul salvează lumea și primește premiul."
Gramatică
În anumite contexte, se folosește și forma invariabilă, dar pluralul obișnuit este 'poncifuri'.
Expresii și locuțiuni
a cădea în poncif — A folosi idei sau expresii lipsite de originalitate, devenite banale.
Etimologie
Din franceză 'poncif' (șablon, clișeu), derivat din 'poncer' (a șterge cu pudră), referindu-se la un procedeu de copiere a desenelor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'n', nu 'poncif' cu 'ș' sau 'ponciv'. Atenție la plural: 'poncifuri', nu 'poncife'.