1Mașină unealtă electrică sau pneumatică folosită pentru șlefuirea, lustruirea sau ascuțirea suprafețelor metalice, de lemn sau de piatră, prin rotirea rapidă a unui disc abraziv.
„Tatăl meu folosește polizorul pentru a netezi marginile tablei."
Gramatică
Gen
neutru
Număr
singular
Plural
polizoare
Articulat
polizorul
Substantiv neutru, cu pluralul 'polizoare' și articulat hotărât 'polizorul'.
Sinonime
șlefuitormașină de șlefuit
Etimologie
Din franceză 'polisseur' sau din verbul 'a poli' (a netezi, a lustrui) + sufixul '-or'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': polizor, nu polisor.