polensubstantiv
po-len
Definiții
substantiv neutru
1Pulbere fină, formată din grăuncioare microscopice, produsă de anterele florilor, care servește la fecundarea plantelor și este transportată de vânt, insecte sau alte animale.
„Albinele adună polen pentru a face miere."
substantiv neutru
2Grăuncioarele de polen considerate ca un produs natural, folosite în alimentație sau în medicină datorită proprietăților lor nutritive.
„Polenul este bogat în vitamine și minerale."
Gramatică
Este un substantiv neutru, cu pluralul 'polenuri' (rar folosit). În mod obișnuit se folosește la singular.
Sinonime
pulbere floralăgrăuncioare de flori
Expresii și locuțiuni
a fi alergic la polen — a avea o reacție alergică cauzată de polen, manifestată prin strănut, mâncărimi etc.
Etimologie
Din franceză 'pollen', care provine din latină 'pollen' (făină fină, pulbere).
Se scrie corect: Se scrie 'polen', cu un singur 'l' și cu 'e' după 'o'. Atenție să nu confunzi cu 'pollen' (greșit).