poleisubstantiv
po-lei
Definiții
substantiv neutru
1Strat subțire de gheață lucioasă care se formează pe sol, pe copaci sau pe alte suprafețe, când ploaia îngheață la contactul cu obiectele reci.
„Dimineața, poleiul de pe stradă făcea mersul foarte periculos."
substantiv neutru
2Aspect lucios și neted al unei suprafețe acoperite cu gheață.
„Poleiul de pe crengi strălucea în soare."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular; pluralul este rar, dar corect.
Sinonime
gheațăghețușchiciurăîngheț
Expresii și locuțiuni
a fi polei — a fi acoperit cu un strat subțire de gheață
a face polei — a îngheța la suprafață, formând un strat alunecos
Etimologie
Din slavă veche (probabil bulgară) 'polej' sau din verbul 'a polei' (a acoperi cu un strat subțire de gheață), derivat din slavul 'pol' (gheață).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' și 'ei' la final: polei, nu 'polei' cu 'a' sau 'poloi'.