poeticăsubstantiv
po-e-ti-că
Definiții
substantiv feminin
1Arta sau teoria creației poetice; ansamblul principiilor și regulilor care stau la baza poeziei.
„Poetica lui Aristotel este una dintre cele mai vechi lucrări despre artă."
substantiv feminin
2Studiu sau tratat despre poezie și despre caracteristicile ei.
„În cadrul cursului de literatură, am analizat poetica unui poet celebru."
substantiv feminin
3Felul specific de a scrie poezie al unui autor sau al unei epoci.
„Poetica simbolistă se remarcă prin sugestie și muzicalitate."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: poetica; plural: poetici (rar folosit).
Sinonime
ars poeticateoria poezieiarta poetică
Expresii și locuțiuni
poetica unui scriitor — Ansamblul principiilor și procedeelor artistice proprii unui autor.
Etimologie
Din franceză poétique, latină poetica, greacă poietikē (techne) – arta de a crea.
Se scrie corect: Se scrie cu „e” după „p”, nu cu „i”: poetică, nu poietica. Atenție la diacritice: ă la final.