podișsubstantiv
po-diș
Definiții
substantiv neutru
1Întindere de teren relativ plană și ridicată deasupra regiunilor înconjurătoare, cu altitudini mai mari decât ale câmpiilor, dar mai mici decât ale munților.
„Podișul Transilvaniei este înconjurat de munți."
substantiv neutru
2Partea superioară, netedă, a unui obiect sau a unei construcții, asemănătoare cu o platformă.
„Podișul casei era acoperit cu țiglă."
Gramatică
Se folosește frecvent cu articol hotărât: podișul. Pluralul este podișuri.
Sinonime
platoupodimeînălțimeșes înalt
Expresii și locuțiuni
Podișul înalt — Regiune de teren ridicată, cu altitudini mari, dar nu la fel de înaltă ca munții.
Etimologie
Din slavă podiște (loc ridicat), prin intermediul bulgarei sau al sârbei.
Se scrie corect: Se scrie cu â (podiș), nu cu î (podîș). Atenție la diacritice: â este corect.