plugsubstantiv
plug
Definiții
substantiv neutru
1Unealtă agricolă trasă de animale sau de tractor, folosită pentru a întoarce și a afâna pământul înainte de semănat.
„Țăranul a arat ogorul cu plugul tras de boi."
substantiv neutru
2Tradiție de Anul Nou în care un grup de colindători merge cu un plug împodobit, urând belșug și rodnicie.
„De Anul Nou, copiii au mers cu plugul prin sat și au primit covrigi și mere."
Gramatică
La plural: pluguri. Articulat hotărât: plugul. Se folosește și cu sensul de 'plug de zăpadă' (utilaj pentru curățarea zăpezii).
Sinonime
aratruplug de mână
Expresii și locuțiuni
a merge cu plugul — a colinda cu plugușorul de Anul Nou, urând belșug
a-și băga plugul în pământ — a începe să are, a se apuca de muncă
Etimologie
Din slavă (veche) 'plugъ'.
Se scrie corect: Se scrie 'plug', nu 'plugh' sau 'pluc'.