plescăitsubstantiv
ples-că-it
Definiții
substantiv neutru
1Sunetul produs de lovirea sau mișcarea apei, a unui lichid sau a unui corp moale, asemănător cu un zgomot ușor și repetat.
„Plescăitul valurilor mici se auzea de pe mal."
substantiv neutru
2Acțiunea de a plescăi, adică de a produce un astfel de sunet, de obicei prin mișcarea buzelor sau a limbii.
„Plescăitul lui la masă mă deranja."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a plescăi'. Se folosește frecvent la singular, dar are și plural.
Sinonime
plescăialăplesnetpocniturăzgomot
Expresii și locuțiuni
a plescăi din buze — a produce un sunet cu buzele, adesea ca semn de satisfacție sau dezaprobare
Etimologie
Derivat din verbul 'a plescăi', de origine onomatopeică, imitând sunetul produs.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c', nu 'plescait' sau 'plescăit' cu 'â' greșit.