plen - definiție, sinonime, exemple

DEX › plen

plensubstantiv

plen

Definiții

substantiv neutru

1Adunare generală a membrilor unei organizații sau instituții, la care participă toți membrii cu drept de vot.

„Plenul parlamentului a votat legea."

substantiv neutru

2Ședință sau reuniune la care sunt prezenți toți membrii unui for de conducere.

„Plenul Comitetului Central s-a întrunit ieri."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

plenuri

Articulat

plenul

Se folosește de obicei la singular, cu sens colectiv. Pluralul este rar întâlnit.

în plen — în cadrul unei ședințe cu toți membrii prezenți

Din franceză plénum, latină plenum (plin).

Se scrie corect: Se scrie cu 'e', nu 'plen' cu 'i' (greșit: plin).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.