plebiscitsubstantiv
ple-bis-cit
Definiții
substantiv neutru
1Vot direct al poporului asupra unei probleme importante de interes național, prin care cetățenii își exprimă aprobarea sau dezaprobarea față de o decizie politică.
„Plebiscitul pentru independență a fost câștigat de susținătorii schimbării."
substantiv neutru
2În istorie, consultare populară prin care se confirma o anumită politică sau un conducător, adesea folosită pentru a legitima o decizie.
„În Roma antică, plebiscitul era o hotărâre luată de plebei."
Gramatică
Substantiv neutru, pluralul este 'plebiscite'. Se folosește frecvent în contexte politice și istorice.
Sinonime
referendumvot popularconsultare populară
Expresii și locuțiuni
a organiza un plebiscit — a supune la vot o problemă importantă pentru întreaga populație
Etimologie
Din franceză plébiscite, care provine din latină plebiscitum, compus din 'plebs' (popor) și 'scitum' (hotărâre).
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' în interior, nu 's' simplu: plebiscit, nu 'plebisit'.