plasticsubstantiv
plas-tic
Definiții
substantiv neutru
1Material sintetic sau semisintetic, maleabil, care poate fi modelat și care se solidifică; folosit pentru fabricarea a numeroase obiecte.
„Sticla de apă este făcută din plastic."
adjectiv
2Care se poate modela ușor; maleabil, flexibil.
„Argila este o substanță plastică."
adjectiv
3Care se referă la artele plastice (pictură, sculptură etc.) sau la expresivitatea formelor.
„Valoarea plastică a operei este remarcabilă."
Gramatică
La plural, forma uzuală este 'plasticuri' (rar), dar adesea se folosește doar la singular. Ca adjectiv, se acordă în gen și număr: plastic, plastică, plastici, plastice.
Sinonime
material plasticpoliclorurăpolimermaleabilflexibil
Expresii și locuțiuni
artă plastică — Arta care se exprimă prin forme vizuale (pictură, sculptură, grafică).
chirurgie plastică — Ramură a medicinei care reface sau corectează țesuturile și organele.
Etimologie
Din franceză plastique, germană Plastik, latină plasticus, greacă plastikos (care modelează).
Se scrie corect: Se scrie 'plastic', nu 'plastik' sau 'plastick'. Atenție la acordul adjectivului: 'o pungă plastică', 'niște pungi plastice'.