planimetricadjectiv
pla-ni-me-tric
Definiții
adjectiv
1Care se referă la planimetrie, adică la măsurarea și reprezentarea pe plan a suprafețelor terestre, fără a lua în considerare relieful.
„Harta planimetrică arată doar poziția localităților și a drumurilor, nu și înălțimile dealurilor."
Gramatică
Plural
planimetrici (masc.), planimetrice (neutru/fem.)
Articulat
planimetricul (masc. sg.), planimetrica (fem. sg.)
Adjectiv de tipul 4 terminații: planimetric, planimetrică, planimetrici, planimetrice.
Sinonime
planimetric (rar)în plan orizontal
Antonime
altimetrictopografic (în sensul de relief)
Expresii și locuțiuni
hartă planimetrică — Hartă care reprezintă doar elementele orizontale (drumuri, ape, localități), fără curbe de nivel.
Etimologie
Din franceză 'planimétrique', după 'planimetrie' (din greacă 'planos' = rătăcitor, dar în sens de plan, și 'metron' = măsură).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'm' și cu 'e' după 't': planimetric, nu 'planimetrik' sau 'planimetric' cu 'e' la final.