1Pasăre mică insectivoră, cu penaj cenușiu-brun, care trăiește în păduri și parcuri, cântă melodios și este cunoscută pentru agilitatea sa.
„Pitulicea cânta dimineața în copacul din fața casei."
substantiv feminin
2(figurat, familiar) Persoană mică de statură, agilă sau care se mișcă repede și cu iscusință.
„Fetița era o adevărată pitulice, se strecura printre oameni fără să o observe nimeni."
Gramatică
Gen
feminin
Număr
singular
Plural
pitulici
Articulat
pitulicea
Articolul hotărât pentru singular este 'pitulicea' (de la pitulice + -a). Pluralul este 'pitulici'.
Sinonime
pitulice de pădurepitulice micăpitulice de crâng
Expresii și locuțiuni
a se face pitulice — a se ascunde, a se face nevăzut
Etimologie
Din slavă (bulgară) 'pitulica' sau din verbul 'a se pitula' (a se ascunde), cu sufixul '-ice'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 't', nu 'pitulice' cu 'â' sau 'pitulice' cu 'e' la final. Atenție la forma articulată: 'pitulicea' (nu 'pitulicia').