pistolsubstantiv
pis-tol
Definiții
substantiv neutru
1Armă de foc de dimensiuni mici, care se ține și se trage cu o singură mână.
„Polițistul avea un pistol la centură."
substantiv neutru
2Unealtă sau dispozitiv care aruncă un jet de lichid sau de aer, folosită în tehnică (pistol de vopsit, pistol cu aer).
„Pentru vopsit, folosește un pistol de aer comprimat."
Gramatică
La plural se articulează: pistoalele. Este un substantiv de origine turcă, dar adaptat complet în română.
Sinonime
revolverarmă de focpistol-mitralieră
Expresii și locuțiuni
a trage cu pistolul — a folosi pistolul pentru a împușca
pistol cu apă — jucărie care aruncă apă sub presiune
Etimologie
Din turcă 'pistol', prin intermediul limbilor slave sau maghiare, la rândul său din italiană 'pistola'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'p', nu 'pstol' sau 'pistol' cu 'â'.