pipăitsubstantiv
pi-pă-it
Definiții
substantiv neutru
1Acțiunea de a pipăi; atingere ușoară cu degetele sau cu palma pentru a simți textura, forma sau temperatura unui obiect.
„Pipăitul fructelor în piață este interzis de vânzători."
substantiv neutru
2Senzația tactilă rezultată în urma atingerii; simțul pipăitului.
„Prin pipăit, orbul recunoaște obiectele din jur."
Gramatică
Formă de participiu a verbului 'a pipăi', folosită și ca substantiv. La plural, forma este rar folosită.
Sinonime
atingerepipăialăpipăirepalpare
Expresii și locuțiuni
a umbla cu pipăitul — a căuta sau a verifica ceva prin atingere, cu grijă
Etimologie
Derivat din verbul 'a pipăi', de origine onomatopeică sau expresivă, probabil legat de senzația tactilă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p' și cu 'î' în interior: pipăit. Greșeală frecventă: 'pipait' sau 'pipăit' cu 'â'.