piansubstantiv
pian
Definiții
substantiv neutru
1Instrument muzical cu claviatură și coarde, care produce sunete prin lovirea coardelor cu ciocănele acționate de clape.
„Maria cântă la pian de la vârsta de șase ani."
substantiv neutru
2Piesă muzicală compusă pentru acest instrument.
„La concert s-a interpretat un pian de Chopin."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'piane'. La genitiv-dativ singular: 'pianului'.
Expresii și locuțiuni
a cânta la pian — a interpreta muzică folosind pianul
pian cu coadă — pian de concert cu coarda orizontală și sunet puternic
Etimologie
Din franceză 'piano', italiană 'piano' (scurt pentru 'pianoforte'), din italiană 'piano' (moale) și 'forte' (tare).
Se scrie corect: Se scrie 'pian', nu 'pyan' sau 'piann'. Atenție la diacritice: nu are diacritice.