perturbatoradjectiv
per-tur-ba-tor
Definiții
adjectiv
1Care produce perturbare, tulburare sau dezordine; care deranjează liniștea sau funcționarea normală a ceva.
„Zgomotul perturbator din trafic nu mă lăsa să mă concentrez."
substantiv masculin
2Persoană sau lucru care provoacă tulburări, care creează probleme sau instabilitate.
„El era considerat un perturbator al ordinii publice."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme feminine: perturbatoare (singular), perturbatoare (plural).
Expresii și locuțiuni
factor perturbator — element care cauzează tulburări sau dezechilibre într-un sistem sau proces
Etimologie
Din franceză perturbateur, latină perturbator.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ea' după 't'? Nu, se scrie 'perturbator', cu 'e' după 't', nu 'perturbator' cu 'ea'.