pendulsubstantiv
pen-dul
Definiții
substantiv neutru
1Corp solid suspendat de un punct fix, care poate oscila liber în jurul acestuia, folosit în ceasuri pentru a regla mersul, sau în experimente de fizică.
„Pendulul ceasului bătrânesc se mișcă ritmic de la stânga la dreapta."
substantiv neutru
2Dispozitiv sau mecanism care oscilează periodic, folosit în diverse instrumente de măsură sau pentru demonstrații științifice.
„La ora de fizică, profesorul a demonstrat legile mișcării cu ajutorul unui pendul simplu."
Gramatică
La plural, articulat: pendulele. Este un substantiv comun, nearticulat la singular.
Sinonime
balansiersăgeată oscilantă
Expresii și locuțiuni
pendul al istoriei — Alternanță între două stări sau tendințe opuse în evoluția evenimentelor.
Etimologie
Din franceză pendule, care provine din latină pendulus, de la pendere (a atârna).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'p', nu 'pendul' cu 'i' (greșit: 'pindul'). Atenție la plural: 'pendule', nu 'penduli'.