patentsubstantiv
pa-tent
Definiții
substantiv neutru
1Act oficial prin care se recunoaște dreptul exclusiv al unei persoane sau firme de a fabrica, folosi sau vinde o invenție pentru o anumită perioadă.
„Inventatorul a obținut patent pentru noul dispozitiv."
substantiv neutru
2Diplomă sau brevet care atestă o calificare profesională, mai ales în meserii.
„El are patent de electrician."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv în limbajul colocvial (ex: 'o soluție patentă' = ingenioasă), dar ca substantiv este neutru.
Sinonime
brevetdiplomălicență
Expresii și locuțiuni
a avea patent — a avea dreptul legal de a exercita o meserie sau de a folosi o invenție.
Etimologie
Din germană Patent, prin intermediul franceză brevet, din latină patens (deschis, evident).
Se scrie corect: Se scrie 'patent', nu 'patant' sau 'patenț'.