părtinitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › părtinitor

părtinitoradjectiv

păr-ti-ni-tor

Definiții

adjectiv

1Care favorizează pe cineva în mod nedrept, arătând preferință față de o persoană sau un grup, fără a fi obiectiv.

„Profesorul a fost părtinitor cu elevul preferat, acordându-i note mai mari."

Gen

masculin/feminin

Număr

singular/plural

Plural

părtinitori (masc.), părtinitoare (fem.)

Articulat

părtinitorul (masc. sg.), părtinitoarea (fem. sg.)

Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Are forme pentru feminin: părtinitoare, părtinitoare (pl.).

obiectiv imparțialnepărtinitorechitabil

a fi părtinitor — a manifesta preferință nedreaptă pentru cineva

Din verbul a părtini (a favoriza) + sufixul -tor, derivat din substantivul parte.

Se scrie corect: Se scrie cu â (părtinitor), nu cu î. Atenție la forma feminină: părtinitoare (nu părtinitoare cu un singur i).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.