parlamentsubstantiv
par-la-ment
Definiții
substantiv neutru
1Adunare reprezentativă supremă a unui stat, alcătuită din deputați și senatori aleși de popor, care face legile și controlează guvernul.
„Parlamentul României se întrunește în Palatul Parlamentului din București."
substantiv neutru
2Clădirea în care își desfășoară activitatea această adunare.
„Turistul a vizitat Parlamentul de la Viena."
Gramatică
Se folosește de obicei cu articol hotărât când se referă la instituția unui anumit stat. La plural, se referă la mai multe adunări legislative.
Expresii și locuțiuni
a intra în Parlament — a deveni deputat sau senator, a fi ales în legislativ
decizie a Parlamentului — hotărâre luată de adunarea legislativă
Etimologie
Din franceză parlement, italiană parlamento, latină parlamentum, de la verbul francez parler (a vorbi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' după 'p', nu 'parlament' cu 'e' în prima silabă. Atenție la forma articulată: parlamentul, nu parlamentu'.