parfumsubstantiv
par-fum
Definiții
substantiv neutru
1Substanță sau amestec de substanțe cu miros plăcut, folosit pentru a împrospăta sau a da un miros agreabil corpului, hainelor sau încăperilor.
„Ea și-a dat cu parfum înainte de petrecere."
substantiv neutru
2Miros plăcut și caracteristic al unor flori, fructe sau plante.
„Parfumul trandafirilor umplea grădina."
substantiv neutru
3Figurat: farmec, atracție sau atmosferă plăcută care înconjoară pe cineva sau ceva.
„Parfumul epocii de aur a literaturii române."
Gramatică
Substantiv neutru, pluralul este parfumuri. Articolul hotărât la singular: parfumul; la plural: parfumurile.
Expresii și locuțiuni
a avea parfum de epocă — a avea un aer vechi și elegant, specific unei perioade trecute
parfum de femeie — miros plăcut specific unei femei, adesea asociat cu eleganța și seducția
Etimologie
Din franceză parfum, care provine din latină per fumum (prin fum), deoarece primele parfumuri se obțineau prin arderea de plante aromatice.
Se scrie corect: Se scrie cu 'f', nu 'ph' (nu 'parphum'). Atenție la plural: parfumuri, nu parfum-uri.