parchetsubstantiv
par-chet
Definiții
substantiv neutru
1Podea din lemn formată din plăci sau lamele îmbinate, așezate pe un suport.
„În sufragerie au pus parchet din stejar."
substantiv neutru
2În unele țări, instituție care reprezintă acuzarea în procesele penale; procuratură.
„Parchetul a cerut condamnarea inculpatului."
Gramatică
La plural, articulat: parchetele. Sensul de 'procuratură' se folosește de obicei la singular.
Sinonime
podeadușumeaprocuratură
Expresii și locuțiuni
a pune parchet — a acoperi podeaua cu parchet
parchetul acuzării — instituția care susține acuzarea în justiție
Etimologie
Din franceză parquet, derivat din parquer (a îngrădi), referitor la podeaua îngrădită într-o încăpere.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ch', nu 'c' sau 'h' separat: parchet, nu parchet sau parchet.