parcsubstantiv
parc
Definiții
substantiv neutru
1Suprafață de teren amenajată cu spații verzi, alei, flori și locuri de joacă, destinată relaxării și plimbării publicului.
„Ne-am plimbat în parc după școală."
substantiv neutru
2Loc special amenajat pentru parcarea vehiculelor.
„Am lăsat mașina în parcul de la mall."
substantiv neutru
3Ansamblu de utilaje, mașini sau echipamente folosite într-o întreprindere sau instituție.
„Parcul auto al companiei a fost modernizat."
Gramatică
La plural, articulat: parcurile. Forma de genitiv-dativ singular: parcului.
Sinonime
grădină publicăscuarparcare
Expresii și locuțiuni
parc de distracții — Loc amenajat cu carusele, tobogane și alte jocuri pentru divertisment.
parc național — Arie naturală protejată, cu scop de conservare a biodiversității.
Etimologie
Din franceză parc, germană Park, italiană parco.
Se scrie corect: Se scrie 'parc', nu 'park' (cuvântul englezesc). Atenție la plural: 'parcuri', nu 'parcuri' cu 'c' dublu.