paraliziesubstantiv
pa-ra-li-zi-e
Definiții
substantiv feminin
1Pierderea totală sau parțială a capacității de mișcare a unui mușchi sau a unui grup de mușchi, cauzată de afecțiuni ale sistemului nervos.
„După accident, a rămas cu paralizie la piciorul stâng."
substantiv feminin
2Figurat: stare de blocaj, de oprire a unei activități sau a unui proces.
„Paralizia traficului din centrul orașului a durat ore întregi."
Gramatică
Substantiv feminin, terminat în -ie. La plural, se schimbă în -ii. Articolul hotărât singular: paralizia.
Sinonime
imobilitateparalizareinfirmitateblocaj
Expresii și locuțiuni
paralizie generală — Formă severă de paralizie care afectează întregul corp.
paralizie cerebrală — Afecțiune neurologică care afectează mișcarea și coordonarea, apărută în copilărie.
Etimologie
Din franceză paralysie, care provine din latină paralysis, din greaca veche παράλυσις (parálusis), de la παραλύειν (paralúein) – a slăbi, a dezlega.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': paralizie, nu paralisie. Atenție la grupul 'zi' – se pronunță [zi].