parabolăsubstantiv
pa-ra-bo-lă
Definiții
substantiv feminin
1Povestire alegorică, cu caracter moral sau religios, din care se desprinde o învățătură.
„Parabola fiului risipitor este una dintre cele mai cunoscute pilde din Biblie."
substantiv feminin
2În matematică, curbă plană deschisă, formată din punctele egal depărtate de un punct fix (focar) și de o dreaptă fixă (directoare).
„Graficul funcției f(x) = x² este o parabolă cu vârful în origine."
Gramatică
Articol nehotărât: o parabolă. Pluralul: două parabole. La genitiv-dativ: parabolei (singular), parabolelor (plural).
Expresii și locuțiuni
a vorbi în parabole — a se exprima într-un mod ascuns, cu înțelesuri simbolice, greu de înțeles direct.
Etimologie
Din greacă parabolē (comparare, alegorie), prin latină parabola.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: parabolă, nu parabolă (greșit). Atenție la accent: parabolă (pe a din pa-).