pantofsubstantiv
pan-tof
Definiții
substantiv masculin
1Încălțăminte care acoperă piciorul până la gleznă, având talpă și toc.
„Îmi cumpăr pantofi noi pentru petrecere."
substantiv masculin
2Persoană lipsită de voință, dominată de partenerul de viață (sens figurat, familiar).
„Se spune că el este pantof în căsnicia lui."
Gramatică
La plural: pantofi. Articulat hotărât: pantoful, pantofii. Forme de genitiv-dativ: pantof, pantofi.
Expresii și locuțiuni
a fi sub papuc — a fi dominat de soție sau de parteneră
a-și pune pantofii cuiva — a-i lua locul cuiva, a-i urma exemplul
Etimologie
Din neogreacă papoúsion, prin intermediul turcă papuç, cu influență slavă.
Se scrie corect: Se scrie pantof, nu pantof sau pantoof. Atenție la plural: pantofi, nu pantofii cu doi 'i'.