paleocen - definiție, sinonime, exemple

DEX › paleocen

paleocensubstantiv

pa-le-o-cen

Definiții

substantiv neutru

1Prima epocă a perioadei paleogene, în istoria geologică a Pământului, caracterizată prin dezvoltarea mamiferelor primitive.

„Paleocenul a început acum aproximativ 66 de milioane de ani."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

paleocene

Articulat

paleocenul

Se folosește de obicei cu articol hotărât: paleocenul. Adjectivul corespunzător este 'paleocen' (ex: depozite paleocene).

Din franceză paléocène, format din grecescul palaios (vechi) + kainos (recent).

Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'o', nu 'paleocen' cu 'ă' sau 'paleocen' cu 'i'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.