palanchin - definiție, sinonime, exemple

DEX › palanchin

palanchinsubstantiv

pa-lan-chin

Definiții

substantiv neutru

1Targă sau vehicul acoperit, purtat de oameni sau animale, folosit în trecut pentru transportul persoanelor importante în țările asiatice.

„În China antică, împăratul călătorea într-un palanchin aurit."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

palanchine

Articulat

palanchinul

Pluralul este palanchine, iar articulat hotărât la singular este palanchinul.

litierăpalanquintargă acoperită

Din franceză palanquin, care provine din portugheză palanquim, la rândul său din limba malaialam (India) 'pallakku'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ch' după 'n', nu 'palanchin' cu 'g' sau 'c' simplu.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.