păianjenisubstantiv
pă-ian-jeni
Definiții
substantiv masculin
1Artropod cu opt picioare, care țese pânze pentru a prinde insecte; face parte din ordinul Araneae.
„În colțul camerei, un păianjen își țesea pânza."
substantiv masculin
2Unealtă sau dispozitiv cu brațe multiple, folosit pentru a prinde sau a susține ceva (în limbaj colocvial).
„Pescarul folosea un păianjen pentru a scoate peștele din apă."
Gramatică
Singular: păianjen. Pluralul este regulat, dar atenție la forma articulată: păianjenii (cu doi i).
Expresii și locuțiuni
a țese pânze de păianjen — a amâna sau a întârzia în mod nejustificat; a lăsa lucrurile în paragină
Etimologie
Din latină *pavonius* sau *pavonicus*, prin intermediul formei populare *păianjen*, cu influențe din greaca veche.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p' și cu 'i' după 'j': păianjeni. Greșeală frecventă: 'painjeni' (fără ă).